Pe micul ecran îl vedem în noul sezon “Vlad”, care va începe la Pro TV, iar la teatru are spectacole în care partenera de viață, Iulia Dumitru, îi este și parteneră de scenă. Despre traseul profesional, hobby-uri și viața de familie, am stat de vorbă cu Constantin Cotimanis.
Se poate spune că ați furat meserie de la mama în copilărie? Cât timp petreceați în atelierul de croitorie? Obișnuiați să o ajutați? V-a îndemnat vreodată să îi călcați pe urme?
Constantin Costimanis: Da, se poate spune că am furat meserie de la mama, am fost și nevoit, pentru că mama era singură, rămasă văduvă, iar dintre toți cei trei băieți eu eram cel mai îndemânatic. Mama era o croitoreasă talentată și mi-a plăcut să o ajut cu croitoria. Însă mama nu m-a îndemnat să îi calc pe urme, dimpotrivă, m-a sfătuit întotdeauna să fac ceea ce îmi place. Dacă viața mea este o aventură, asta se datorează mamei mele.
În prezent a rămas ca un hobby? Aveți în garderobă haine realizate de dvs?
În prezent nu a rămas ca hobby, dar au apărut alte hobby-uri între timp. Nu mai știu dacă mai am în garderobă hainele realizate de mine. Însă îmi aduc aminte că la un moment dat mi-am făcut o pereche de pantaloni în stilul anilor 70, evazați, dintr-un material roșu cu alb. Țin minte că i-am purtat pentru prima oară la o discotecă din Mamaia.
Ce meserie vă atrăgea în adolescență?
M-a atras arhitectura, de altfel am și lucrat în domeniu o perioadă. Și bucătăria – care mă pasionează și acum. Gătesc lucruri diferite de fiecare dată, pentru a-mi satisface curiozitatea. Mai nou am gătit midii pentru prima oară și voi mai găti, pentru ca au ieșit foarte gustoase. Îmi mai place și tâmplăria. De exemplu, am un tocător de lemn în bucătărie, pe care l-am făcut din bârne. E foarte bun pentru când fac grătar, nu mai am nevoie de farfurii, pun fripturile direct pe el. Am o mulțime de hobby-uri, timp se pare că am din ce în ce mai puțin.
Câți ani ați lucrat în proiectare?
La început am lucrat la un trust de construcții, eram controlor tehnic de calitate. Era chiar perioada când blocurile de la cutremur trebuiau consolidate. Apoi am lucrat ca proiectant la proiect București – în total am lucrat în domeniu aproximativ 9 ani.
Părinții cum au primit vestea că renunțați la o meserie bine plătită pentru a deveni actor?
Pe vremea când am decis să urmez cariera de actor, tata nu mai era printre noi. Mama, dacă a rămas surprinsă de schimbare, nu mi-a transmis treaba asta. A spus: „Bebe, foarte bine. Ține minte să faci în viață doar ceea ce îți face plăcere”. Și i-am urmat sfatul, încerc să fac doar ceea ce îmi place.
Aveți emoții înainte de începerea spectacolului? Aveți vreun ritual înainte de a intra pe scenă?
Da. Îi pomenesc pe colegii mei care au plecat dincolo și care au călcat pe scenele pe care joc eu. Am prieteni apropiați pe care îi pomenesc spectacol după spectacol, mă rog pentru ei, mă rog la Dumnezeu cu rugăciunea inimii.
Alături de Iulia Dumitru formați un cuplu atât la teatru, cât și în viața de zi cu zi. Cum e să jucați pe scenă alături de partenera de viață?
Sunt multe cupluri care joacă împreună. Partea bună este că dacă te cerți acasă, te împaci pe scenă. (râde)
Cum rezolvați disputele care apar pe plan profesional, legate de meserie? Cine cedează?
Discutăm orice este de discutat și nu cedează neapărat unul dintre noi, fiecare își spune părerea, iar celălalt o ia în considerare. Cred că este un avantaj faptul că noi lucrăm în același domeniu și petrecem mult timp împreună. De fapt, noi nici nu știm altfel, așa ne-am obișnuit de la început.
Unde ați petrecut ultima vacanță? Cum vă abordează fanii când vă întâlnesc?
Am petrecut ultima vacanță în Amman, Iordania, și acolo m-a recunoscut o singură persoană, cineva de la hotel. Nu prea erau români acolo. A fost o vacanță frumoasă, ne-am scăldat în râul Iordan. Fanii mă abordează întotdeauna cu simpatie și în ultimul timp îmi spun “domnul inginer”, mă simt foarte bine. În „Vlad” sunt „criminal” cu studii.
